Date fizico-geografice

Caracteristicile reliefului
Teritoriul administrativ al comunei Traian se încadrează din punct de vedere geomorfologic în unitatea Câmpia Brăilei, subunitatea Terasa Brăilei. Câmpia Brăilei se dezvoltă înspre răul Buzău la nord şi răul Calmatui la sud, până la Luncă Dunării spre est. Spre vest Câmpia Brăilei prezintă cote în jur de 50 m, iar spre est acestea scad la 15-20m. Local apar uşoare înclinări de la nord la sud. Terasa Brăilei se extinde la est de Valea lanca, caracterizată în general de un relief neted, accidentat de dune numai în partea nordică. Valea lanca se prezintă că o zonă depresionară orientată S-N. Lăţimea ei creşte de la 700m cât are în sud până la 3km în nord. Are un uşor caracter disimetric malul drept prezentându-se mai abrupt. Fundul ei este acoperit cu aluviuni fluviatice, deoarece Valea lencii reprezintă un fost braţ al Dunării.

Reţeaua hidrografică
Principalele cursuri de apă din apropierea zonei studiate sunt fluviul Dunărea şi răul Calmatui.
Dunărea are o vale largă, prezentând fenomenul despletirii cursului în două braţe principale, Braţul Macin şi Braţul Cremenea, care închide la mijloc Insulă Mare a Brăilei.
Râul Calmatui are o vale asimetrica foarte meandrata cu un bazin hidrografic puţin dezvoltat. Menţionam de asemenea prezenţa lacurilor claustocarstice, cantonate în marile depresiuni de tasare în loess: Lacul Luţu Alb, Lacul Seacă şi Lacul Opreanu.

Clima
Este temperat-continentală, moderată, caracterizată prin omogenitate, ca urmare a uniformităţii reliefului de câmpie, cu nuanţe mai excesive în vest manifestate prin ierni friguroase (viscole puternice), și veri călduroase și secetoase (cu temperatura maximă absolută înregistrată pe țară -44,5° C) și mai moderate în est, în Lunca Şiretului și Insula Mare a Brăilei, cu vânturi dominante din nord, nord-est; Situat în apropierea Mării Negre, judeţul Brăila are temperaturi medii mai ridicate cu 1,5 grade celsius față de restul câmpiei.
Temperatura medie anuală este de 10,5 grade celsius, maxima absolută înregistrată în anul 1951, ajungând la 44,5 grade celsius, minima absolută scăzând până la -30° C (anul 1942).
Umiditatea relativă anuală a aerului ajunge la peste 72%, iarna depăşind 80%, în timp ce vara reprezintă 65%.
Precipitaţiile anuale sunt reduse (în medie 456 litri apă/m.p.) și au caracter torențial vara. Cantitatea anuală de precipitaţii nu acoperă necesitățile obţinerii unor producţii agricole mari, deficitul de apă fiind acoperit prin irigaţii.

Caracteristici geotehnice
Terenul de fundare din zona studiată este reprezentat de depozite loessoide (loessuri argiloase, loessuri prăfoase, prafuri argiloase loessoide, prafuri nisipoase loessoide) și nisipuri de dune, având vârsta Holocen Inferior. Forajele au interceptat un strat de loessuri galbene macroporice, cu umiditate redusă și grosimi de 5-10 m, urmate în adâncime de nisipuri și nisipuri prăfoase de origine eoliană având grosimi de 10-15 m.
Nivelul hidrostatic este situat la adâncimi de 4-8 metri de la teren. Terenurile interceptate de forajele executate în zonă, prezintă compresibilitate mare sau foarte mare, caracteristici nefavorabile ale rezistenței la forfecare. Se încadrează în categoria terenurilor de fundare slabe, care necesită măsuri de îmbunătățire în vederea fundării directe a construcţiilor.
Din punct de vedere seismic, teritoriul se încadrează în zona seismică „D” cu coeficientul ks=0.16 dar și parţial în zona „C” cu coeficientul ks=0,20. perioada de colt Tc=1,5 secunde.

Riscuri naturale
În localitatea Traian există doar riscul seismic ca și risc major având în vedere încadrarea seismică a zonei.

Solurile
Prezența pe suprafeţe întinse foarte slab înclinate sau orizontale a depozitelor loessoide, lipsite în cea mai mare parte de drenaj superficial, condiţiile climatice semiaride, cu umiditate superficială și existența asociaţiilor vegetale ierboase de stepă, au determinat formarea solurilor cernoziomice în diferite faze de evoluţie pe cea mai mare parte a teritoriului Brăila.
Solurile sunt de vârsta Pleistocen Superior, corespunzător intervalului Riss-wurm fiind construit din loessuri și depozite loessoide, cernoziom cu textura lutoasă și luto-nisipoasă.
Prezentând un grad mare de porozitate, infiltraţiile pe verticală se realizează uşor. În condiţiile existentei aridității, apa freatică determină supraumezirea și evaporația.
Vara, datorită insolației, suprafaţa solurilor își ridică temepratura, se intensifică evaporația, iar umiditatea (sun 1 m) se menţine între coeficientul de ofilire și mijlocul umidității active. Acestea sunt caracteristicile ținuturilor cu climat temperat – continental unde vegetația naturală, în perioada de formare au constituit-o ierburile de stepă.

Comments are closed.