Cultură
Care sînt resursele culturale pe care le avem la dispoziţie, cum le folosim şi cît de accesibile sînt ele publicului? Acest studiu este bazat pe statistici oficiale despre dimensiunea infrastructurii necesare activităţilor culturale, despre dimensiunea producţiei şi participării culturale, ca de exemplu cantitatea de bunuri şi servicii culturale consumate de populaţie. Rezultatele arată o tendinţă descrescătoare pentru perioada 2000-2004 pentru Indicele general al Vieţii Culturale. Dimensiunea infrastructurii şi participării culturale a scăzut în aceasta perioadă, înregistrîndu-se o creştere numai pentru producţia culturală. Aceste tendinţe se pot datora diverşilor factori, ca de exemplu migraţia externă a unui număr însemnat de cetăţeni români, lipsa de fonduri alocate culturii din partea autorităţilor locale, situaţia neclară a drepturilor de proprietate asupra clădirilor folosite în scopuri culturale, creşterea infrastructurii domestice pentru cultură, precum şi finanţarea externă a facilităţilor de producţie în România
Învăţământ
Educaţia este considerată un „drept fundamental în sine şi una dintre cheile exercitării altor drepturi inerente naturii umane. Ca un drept care contribuie la autonomia individului, educaţia este principalul instrument care permite adulţilor şi copiilor marginalizaţi din punct de vedere economic şi social să iasă din sărăcie şi să obţină mijlocul de a participa, din plin, la viaţa comunităţii lor”.
în acest context, dreptul la educaţie trebuie înţeles ca dreptul fiecărui individ de a-şi însuşi deprinderile, abilităţile, cunoştinţele necesare găsirii unui loc de muncă, care să-i aducă un venit şi care să-i permită integrarea deplină în viaţa socială, economică, culturală, politică etc. a societăţii.
Ţinând cont de importanţa pe care o au educaţia şi formarea profesională pentru individ şi, în acelaşi timp, pentru societate, excluziunea individului din sistemul de învăţământ nu mai constituie doar o problemă a şcolii, ci şi a societăţii. Elevii excluşi din sistemul educaţional nu sunt consideraţi doar victime ale inegalităţilor sociale, educaţionale, ci şi tineri costisitori pentru societate, datorită cheltuielilor pe care le presupune pregătirea şi integrarea profesională, susţinerea lor prin mecanismele de asistenţă socială. Fenomenul de excluziune a individului din sistemul de învăţământ, şi apoi, din viaţa socială constituie o preocupare a tuturor statelor europene.
Cat priveşte localitatea Traian ca de altfel in intreg sistemul de invatamant romanesc principalul efect al stării socioeconomice actuale asupra sistemului educaţional îl constituie accentuarea inegalităţilor de şanse în educaţie, care, pe termen lung, conduce la excluziunea socială a grupurilor cu risc şcolar
